Credinta
În înțelesul ei general, credința este convingerea că o anumită afirmație este adevărată. Este sinonim cu încredere: cred că este adevărat, deci demn de încredere.
În Evrei 11:1 scrie: „Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” Este un dar divin: (Romani 12:3) care vine prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 10:17). Este mijlocul prin care o persoană care crede în jertfa Domnului Isus Hristos primește harul lui Dumnezeu (Efeseni 2:8). Fără credință este imposibil să îi plăcem lui Dumnezeu (Evrei 11:6), căci cel neprihănit va trăi prin credință (Romani 1:17).
Credința mântuitoare este legată în mod inseparabil de viața veșnică. Obiectul credinței mântuitoare este Cuvântul lui Dumnezeu, acceptat ca adevăr suprem, referitor la jertfa Domnului Isus Hristos pe cruce. „Pavel și Sila i-au răspuns: "Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit tu și casa ta" (Faptele apostolilor 16:31).
Credința este necesară pentru mântuire (Marcu 16:16: „Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit”) nu pentru că am avea vreun merit în asta, ci pentru că este poziționarea corectă a păcătosului în planul lui Dumnezeu. Astfel, nu vom fi condamnați și vom avea parte de viață în Hristos (Ioan 14:1; Romani 6:4-10; Efeseni 4:15-16), pace cu Dumnezeu (Romani 5:1) și sfințire (Fapte 26:18; Galateni 5:6).
De asemenea, credinciosul trăiește prin credința în promisiunile lui Dumnezeu, chiar dacă circumstanțele par a fi disperate (2 Corinteni 5:7: „…umblăm prin credință, nu prin vedere”). Poate părea că totul se nărui în jur, dar cel neprihănit stă neclintit, bazându-se pe Cuvântul Domnului, care va veni în ajutor și va transforma totul spre binele celui ce Îl iubește pe Dumnezeu (Habacuc 2:4, Romani 1:17).